Acordeonul

Acordeonul e german cu siguranta, e inventat in Berlin de un anume Friedrich Buschman, in 1822, se numea Handaoline. Un muzician vienez a adauga butoane in 1829, asta ca a poata canta cu mana stanga la coarde si cu dreapta sa sustina melodia. A redenumit instrumentul acordeon, dupa frantuzescul accord. Acordeonul ajunge si in Italia din Austria si Germania, in secolul 19 ajunge si in Franta, adus de imigrantii italieni. Pana la finele secolului in tot Parisul erau magazine de acordeoane, toata lumea le cumpara. Primul s-a deschis in 1890. La cafenele si al cabaret acordeonul devenise piesa centrala.

In secolul 20 se folosea peste tot, pe strada, in incinte, acasa. Se adaptase perfect si spiritului francez, facea parte deja din cultura locala, era usor de recunoscut si retinut sunetul acestuia. Edith Piaf a adus insa acordeonul in centrul atentiei. Provenind dintr-o familie de circari, tatal sau era acrobat, mama era cantareata si dansatoare, bunica se ocupa si ea tot cu arta. Edith canta pe strazi si a capatat numele Mome Piaf, mica vrabiuta. Si-a asumat imediat numele si a luat un acordeon in mana reusind sa castige bani frumosi. Primul artist francezcare a cucerit America si cel mai mare star frantuzesc international din prima jumatate a secolului 20, Edith si muzica sa si-au gasit poate cel mai bun si mai sublim, melancolic instrument pentru a transmite sentimente unice si emotii nemaintalnite.

FacebookGoogle+Twitter

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *