Anormalitatea sau normalitate?

alone-300x225 Presa vuieste zilele acestea de atacul sangeros care a avut loc intr-un centru comercial din Kenya. Bilantul mortilor se ridica la 30 de persoane, majoritatea fiind straini. Tot mai des auzim de astfel de stiri, parca obisnuindu-ne cu anormalitatea. In Statele Unite, una dintre cele mai dezvoltate tari, este firesc sa iei o arma si sa intri intr-o scoala sau intr-un mall, tragand la intamplare si ucigand zeci de persoane fara motiv.

Ce s-a intamplat cu lumea in care traim? De cand neobisnuitul a devenit obisnuit?

Din pacate, atentatele nu sunt un caz singular. Auzim de cupluri de homosexuali care se casatoresc si adopta copii, de faptul ca pedofilia ar trebui sa fie legala, de copii care isi omoara parintii si multe alte cazuri. Moralitatea si o viata curata sunt considerate idei demodate. Trebuie sa fim nonconformisti si sa traim clipa. Da, sunt nonconformista, pentru ca refuz sa ma aliniez standardelor acestei societati. Vreau ca viata mea sa conteze si sa las ceva urmasilor mei, dar nu desfrau si opulenta. Valorile sunt mai importante decat averile.

De cand este normal ca homosexualii sa se casatoreasca? De cand este normal sa nu imi pot spune parerea, pentru ca ii jignesc? Dar despre atitudinea lor se vorbeste, despre faptul ca ii obliga pe cei care sunt diferiti de ei, sa ii accepte?

De cand copiii sunt considerati pantofi? Un sustinator pentru legalizarea pedofiliei afirma ca micutii un au niciun drept sa se impotriveasca atunci cand un adult vrea sa isi „arate afectiunea fata de ei“, pentru ca nici pantofii lui un comenteaza cand el se incalta cu acestia.

De cand un copil, care ar trebui sa fie inocent si pur, isi injunghie parintii cu un cutit? Sa nu mai vorbim despre coruptie, furt si avort, care sunt la ordinea zilei.

Nu sunt singura care gandeste astfel si nici nu imi schimb mentalitatea si gandirea, pentru ca vreau sa imi traiesc viata frumos. Refuz sa inot in curentul societatii, pentru ca lumea se ineaca si nici macar un este constienta de acest lucru. Se crede la loc sigur, la mal, insa se apropie tot mai mult de afund.

Probabil m-am nascut in secolul gresit…

 

FacebookGoogle+Twitter

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *