Cainii fara stapan si tara fara conducatori

caini-fara-stapanAm citit si eu, ca (mai) toata lumea din tara asta, despre copilul ucis de cainii vagabonzi. Am plans si eu, la fel ca (mai) toata lumea de destinul tragic al acestui copil nevinovat, de moartea cruda care l-au luat de langa parinti si dintre noi toti. Si am citit si zilele acestea despre noile dovezi in acest caz, care spun ca nu ar fi fost, de fapt, omorat de acei caini, ci de altul, de un caine de lupta, si apoi ar fi fost aruncat in locul acela, pentru a se musamaliza toata isprava unuia sau, dupa caz, a mai multor caini si oameni. Bun, multe comentarii, multe pareri, multi oameni incrancenati, care isi varsa veninul despre ce ii doare pe ei, de fapt, si care sta sub masca micului copil, care a murit mult prea devreme si sfasietor de crunt.

Cu toate aceste povesti, uitam un singur lucru – copilul a plecat, definitiv, dintre noi. Crima s-a produs, iar problema cainilor vagabonzi este una reala si nu are nicio legatura cu a fi sau nu iubitor de animale.

Am asitat la mai toate dezbaterile cu privire la acest subiect. Am vazut si oameni extrem de inversunati impotriva cainilor, altii impotriva acestora si, in definitiv, unii impotriva altora. Dar realitatea este ca intr-o tara a secolului 21, europeana, nu ar trebui sa ne confruntam cu aceasta problema, care ar fi trebuit rezolvata cu multi ani inainte si care, de fapt, asa cum aveam sa aflu dintr-un articol al lui Andrei Plesu, este o problema care exista inca de acum mai bine de 100 de ani, cand Eminescu atragea atentia, printr-un articol, autoritatilor de atunci ca aceasta problema trebuie rezolvata.

Cum trebuie rezolvata? Nu stiu. Asa cum au facut-o si altii inaintea noastra si asa cum este legal si moral. Insa, daca ne poticnim mereu in aceasta disputa, care nu poate avea un rezultat acceptabil pentru toata lumea niciodata, vor mai trece inca 20 de ani si inca 20, si 20, si 20 de ani si tot ne vom mai aduce aminte, de fapt isi vor aduce aminte cei care vor trai atunci, peste inca un secol de faptul ca si Eminescu scria in presa vremii despre problema cainilor vagabonzi.

Eu nici macar nu vreau sa precizez daca iubesc sau nu cainii, pentru ca mi se pare incredibil ca cei care veneau cu niste solutii, trebuiau intai sa convinga opinia publica ca ei sunt iubitori de animale si, evident, de caini. Nu cred ca asa trebuie pusa problema – daca suntem sau nu iubitori de animale. Fiind oameni, cred ca ar trebui sa plecam de la premisa ca suntem iubitori de animale si sa nu punem sub semnul indoielii acest lucru de fiecare data cand cineva incearca sa vorbeasca despre o solutie mai mult sau mai putin viabila sau morala, in opinia unora sau altora, de rezolvare a problemei cainilor fara stapan. Iubiti cainii atat de mult, incat vi se rupe sufletul ca nu mai sunt pe strazi, e simplu – luati-i acasa, luati-i pe toti Grivei, Azorel sau mai stiu eu cum ii cheama care isi fac veacul prin fata blocului, fiind hraniti de cate, nu-i asa, un mare iubitor de caini, care crede ca face un mare bine cainelui, dar mai ales societatii, iar pentru asta ar trebui chiar si aplaudat, ca arunca mancarea lui aproape stricata cainilor de pe strada.

I-as invita pe cei care au tot vorbit zilele si saptamanile astea pe la televiziuni de crimele care urmeaza a fi facute impotriva cainilor si care au venit la emisiuni cu patrupedele lor care mai de care mai flocoase, pedigroase, si campionoase, sa ia in custodie un caine al strazii in locul sau pe langa flocosenia de buzunar cu care se defileaza numai in posetuta, ca asa am vazut noi la Haliud, ma-ntelegi? I-as invita sa lase ipocrizia acasa si lacrimile la fel si sa gandeasca responsabil pentru intreaga societate, nu numai pentru ego-urile lor si imaginea de filantrop si sa vina cu o idee viabila si morala in schimbul celor criminale pe care statul le-a propus.

Da, autoritatile sunt de vina pentru ca s-a ajuns aici, la a trai intr-o Romanie europeana plina de caini, la a muri intr-o Romanie europeana muscat de caini, dar haideti sa nu mai facem tot posibilul de a lungi aceasta situatie, care exista oricum de mult prea mult timp, ci sa facem tot posibilul de a o rezolva, o data pentru totdeauna.

 

FacebookGoogle+Twitter

Categorised as: Diverse



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>



© Atitudinesociala.ro

Ultimele stiri