La munte

la-munteDesi nu ma pot numi o calatoare inraita, am avut ocazia sa vizitez zone deosebite prin tara, in vacantele de vara. Cu toate ca marea iti ajunge la suflet, la un moment dat te saturi si esti insetat de aerul curat de la munte. De aceea, obisnuiam in calatoriile mele sa combin cele doua, ca sa am parte atat de distractie cat si de recreere. Ani la randul am vizitat diferite zone de munte, in care credeam ca pot gasi relaxare si odihna cum nu pot gasi in alte parti. Asta pana anul trecut, cand mi-am dat seama cu adevarat ce inseamna o excursie la munte.

In alegerea destinatiilor ma bazam de multe ori pe recomandarile cunoscutilor care fusesera inainte in anumite zone turistice. Astfel ca in fiecare vara vedeam cate un loc diferit si admiram fascinata crestele muntilor si verdeata dealurilor, dar nici in acele locuri nu lipsea aglomeratia si forfota specifica aglomeratiilor turistice. Vacantele la munte deveneau de multe ori o lupta a locurilor de parcare combinata cu un ochi aruncat peisajelor mirifice si brazilor impunatori.

Vara trecuta am ajuns din intamplare in cea mai potrivita zona care poate fi numita „la munte”. O vacanta neplanificata ne-a trimis in vizita la niste cunostine din Izvoarele Sucevei. Desi mai vizitasem Bucovina, nu imi parea nici pe departe cunoscuta aceasta localitate. Am aflat rapid ca se afla la granita cu Ucraina si ca e o oaza de liniste. Mai palpitant a fost ca am avut pentru prima oara ocazia de a nu sta cazati la un hotel, ci la niste localnici inimosi, oameni ai padurilor si iubitori ai caselor cu sindrile. Locurile cu parcare erau pe alese: sub bradul batran sau sub cel tanar. Accesul la locuinta se facea pietonal, pe o cararuie de vreo 300 metri de mers prin padure. Asa ca vrei, nu vrei, cu geamantanul in brate te bucuri de pasarele, de izvorul involburat si de vantul care iti alearga prin par.

In trei zile de inspirat pace si de expirat griji, am colindat imprejurimile si am fost serviti de satenii generosi, bucurosi sa ii intampine pe singurii turisti din sat. Mai mult, un om de-al locului s-a oferit sa ne ofere o bucata de pamant in care sa ne construim o casa si ideea ne-a suras nespus. Cu siguranta nu am fi avut probleme cu vecinii. Casele erau la un deal departare una de alta.

Am plecat plini de liniste si cu o definitie clara a ceea ce inseamna o vacanta la munte. Ne-am promis ca vom reveni cu entuziasm atunci cand vom simti nevoia de a fi inconjurati de o natura generoasa si de oameni de isprava. Am trait trei zile in care ne-am incarcat cu energie pentru ani.

FacebookGoogle+Twitter

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *