Luxul de a fi liber

imagesVad uneori pe strada batrani care se tin de mana si ma emotionez instantaneu. Insa nu pot sa nu ma intreb: oare iubirea lor a stiut sa lupte numai cu probleme cotidiene, cu probleme care nu aveau nicio legatura cu neiubirea unuia sau altuia dintre cei doi soti, cu necinstirea si neadevarul aratate de unul dintre ei sau de ambii pe parcursul vietii?

Multi spun ca astazi relatiile nu mai dureaza ca in trecut, ca relatiile parintilor sau bunicilor nostri, dar oare toate relatiile amintite, care se deruleaza de 30-40-50 de ani in aceeasi formula, nu au mai cunoscut de-a lungul timpului si niste necunoscute sau cunoscute, dar bagate sub pres de teama stigmatului social? Parintii meu sunt deja de 30 de ani impreuna, dar asta nu inseamna ca s-au iubit sincer timp de 30 de ani. Au existat in relatia lor si necunoscute, dar si cunoscute – cu doua picioare, par lung si dorinta de a sparge o familie, doar ca sa isi faca ele una. E adevarat, relatia lor a rezistat, dar nu din prea multa iubire, ci din prea multa teama a partii inselate de a-si fragmenta familia, de a creste doi copii singura, de a nu avea resursele materiale pentru a sustine visele copiilor si din multe alte temeri gandite sau negandite, spuse sau nu. Nu pot sa nu ma emotionez totusi cand vad doi batrani plimbandu-se de mana in parc sau pe strada, dar nici nu pot sa nu ma intreb care o fi povestea lor de iubire, cate lacrimi au curs de pe obrajii acum brazdati de riduri ai ei in noptile cand el venea acasa cu miros de alta femeie sau ce sentimente de neputinta au incercat-o pe ea atunci cand el, cu mintea tulbure de aburii adulterului si ai alcoolului, o lovea cu palma si cu vorba, secand-o de iubire si de respect de sine.

Nu pot sa nu ma intreb de cate ori s-au tinut de mana atunci cand erau tineri si nu aveau nevoie niciunul de sprijinul fizic al celuilalt? Cred ca daca in trecut oamenii s-ar fi simtit la fel de liberi ca acum, ar fi existat la fel de multe divorturi, la fel de multe familii ciopartite si la fel de multi copii care, deveniti adulti, se gasesc in postura de a-si cumpara cu bani grei vindecarea traumelor suferite in copilarie. Iar cei care spun ca acum e mai greu sa pastrezi iubirea, pentru ca sunt mult mai multe ispite si factori directi in deraierea unei relatii decat erau in trecut, cred ca au partial dreptate; iubirea se simte la fel, indiferent de realitatea in care traim si este la fel de greu de pastrat, de intretinut, de gasit. Este adevarat insa ca oamenii din ziua de azi au mai putina rabdare, poate, decat generatia parintilor nostri, iar asta se datoreaza societatii in care traim, stilului nostru de viata pe fast-forward si a schimbarilor care se petrec parca peste noapte. Barbatii de azi nu mai stiu sa curteze o femeie, o vad, o plac si o vor imediat, iar daca ea nu vrea din prima, pentru ca vrea sa simta femeie, dorita si curtata, el trece mai departe, ca nu are timp de pierdut. Femeia de azi, pe de alta parte, se lasa prea usor, de teama de a fi singura sau din motive care nu au nicio legatura cu iubirea, cu dragostea sau indragosteala.

Nerabdarea este un atribut al societatii de azi, al lumii evoluate si tehnologizate si da, nerabdarea poate fi acel factor care influenteaza direct decizia de a renunta mai usor la o relatie, fie prin despartire sau divort, dar nu vom sti niciodata daca nerabdarea nu ar fi fost un atribut si al generaliilor anterioare, daca acestia si-ar fi permis acest lux.

 

FacebookGoogle+Twitter

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *