Marea Carta – origini

ioan-fara-de-taraLa moartea sa, Henric al II-lea lasase un stat puternic si o situatie avantajoasa a regalitatii. Urmasii sai au deteriorat-o: Richard, supranumit ,,Inima de Leu” a fost un aventurier care a preferat sa traiasca precum un cavaler ratacitor, nu ca un suveran preocupat de soarta poporului sau, plecand in cruciada a treia alaturi de Filip August al Frantei si incheind-o ca prizonier al ducelui de Austria, pierzandu-si apoi viata intr-un conflict minor, la asediul castelului Chalus, in 1199; celalalt fiu, Ion cunoscut cu adaosul ,,fara de Tara” l-a intrecut in excese pe Richard, idealizat tocmai pentru absenta sa.

,,Ioan fara de Tara reusi cel dintai sa-i uneasca pe toti supusii lui impotriva-i. Prin stralucirea inteligentei, era un adevarat Plantagenet, excelent tactician diplomatic si militar mare seducator de femei, bun vanator dar si josnic. Henric al II-lea si Richard au avut grandoarea lor. Ioan n-a fost decat odios”.
Ioan fara de Tara a savarsit un sir de greseli grave si de abuzuri revoltatoare: s-a facut vinovat de a fi organizat asasinatul nepotului sau, Arthur de Bretania, de teama sa nu i se conteste succesiunea la tron, a refuzat sa se prezinte inaintea suzeranului sau Filip August, pierzand astfel in zece ani toate posesiunile continentale cu exceptia Aquitaniei, a intretinut relatii proaste cu feudalii englezi si s-a certat cu biserica, atragandu-si excomunicarea din partea papei Inocentiu al III-lea.

A participat cu un numar restrans de mercenari la o coalitie continentala indreptata impotriva lui Filip August, de unde a revenit infrant in 1214, dupa batalia Bouvines. Acesta a fost momentul ales de marii baroni englezi, in frunte cu arhiepiscopul de Canterbury, Stefan Langdon, ca sa ocupe Londra si sa-l oblige pe regele Ioan sa semneze Magna Charta, la 15 iunie 1215, prin care sa fie impuse ,,libertatile engleze”.
Dincolo de limitele sale Magna Charta ingradeste despotismul regal si avanseaza in scena istoriei un Parlament care devenea forma de conducere stratala. Actul semnat se vrea a fi in forma legislativa pentru o monarhie limitata si, in secolele urmatoare, suveranilor englezi li se va cere adesea sa jure respectarea ei. Otravit de umilinta de a fi silit sa accepte Charta, regele Ioan a incercat sa obtina revocarea ei, prin intrigi diplomatice, dar a murit la 19 octombrie 1216 spre binele multora.

Numele de ,,Magna Charta” se atribuie prin extindere, unui document care contine legi, stipulari, reglementari, amendamente de mare importanta in viata comunitatii, menite sa aduca o functionare mai buna si mai armonioasa tuturor. Este practic un fel de promisiune pe care un lider o face condusilor sai pentru bine si pentru bunastare.

FacebookGoogle+Twitter

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *