Noi, femeile

femeiCu toate ca noi, femeile, reprezentam sexul frumos si suntem considerate drept firave si feminine, cred ca avem acele gene transmise din gen
eratie in generatie, care ne situeaza mult sub nivelul simtului barbatesc al demnitatii, acele gene sunt purtatoare de invidie. Femeile sunt invidioase, acesta este un lucru arhicunoscut. Ultimul timp se dezbat teme precum : femeile, de fapt, se imbraca tot pentru femei si nu pentru barbati si alte chestii interesante care ar descoperi latura ascunsa a feminitatii. Totusi, de ce femeile sunt invidioase? Intr-un secol al materialismului, acest viciu s-a agravat mult. Eu cred ca invidia vin, in primul rand, dintr-o lipsa a sigurantei si a increderii in sine, a stimei de stine. De ce ar fi invidioasa o femeie implinita? O femeie care se iubeste asa cum este si se stimeaza pe ea insasi.

Ma gandeam la aceasta invidie femeiasca intr-una din zile cand mi s-a intamplat ceva foarte interesant. Sunt obisnuita sa observ privirile femeilor pe strada cand merg la brat cu iubitul meu, pentru ca stiu ca este un barbat frumos, bine facut, elegant si care are charisma, pe langa el e greu sa treci fara sa-l observi. Sunt obisnuita cu aceste priviri. Daca l-a inceput au trezit in mine un fel de sentiment urat, m-au intristat intr-un fel. Am stat sa meditez asupra senzatiei si mi-am dat seama ca nu am nicio premisa pentru a simti o senzatie de acest gen. De aceea am devenit binevoitoare si zambitoare alaturi de iubitul meu.

Ultimul timp am studiat mult despre tot ce inseamna gelozia si posesivitatea in relatii, de aceea am integrat ideea ca partenerul meu nu-mi apartine, precum nici eu nu-i apartin. Nu suntem obiecte sa trecem in posesiunea cuiva. Noi ne iubim si ne bucuram de iubirea noastra. Asta nu inseamna ca nu mai exista barbati in univers sau nu mai exista femei, precum asta nu inseamna nici faptul ca relatia noastra are garantia zilei de maine, nimic nu are nicio garantie. Noi ne respectam reciproc si ne bucuram unul de celalalt. Vorbesc deschis cu iubitul meu despre barbatii care-mi atrag atentia si el poate sa-mi spuna cat de frumoasa i s-a parut o femeie pe strada. Incercam mereu sa fim sinceri si sa nu ne mintim cu promisiuni.

Situatia care m-a facut sa ma gandesc la invidia femeiasca a fost urmatoarea : eram in gara cu iubitul meu si asteptam trenul. Alaturi de noi, pe peron era o femeie, destul de draguta as zice eu, care avea foarte mult valize si era singura. Cand a oprit trenul ei, ea a inceput sa urce bagajele si iubitul meu s-a oferit sa o ajute. Tot timpul cat a durat imbarcarea ei discutau ceva, dar nu am atras atentie la nimic, caci urmaream absenta intreaga scena. O privire insa m-a facut sa raman stupefiata. Dupa multe multumiri iubitului meu pentru ajutor, acea femeie s-a uitat in directia mea si m-a inghetat cu privirea ei. Avea o privire atat de rautacioasa, plina de invidie. Daca cu iubitul meu a fost draguta si plina de zambet, pe mine m-a privit acra si cu o mimica pe care mi-e greu s-o descriu.

Mi-a fost atat de neplacut la inceput, dar apoi am inceput sa ma gandesc cat de nenorocita, poate, e femeia aceia. Imi pare atat de rau ca multe femei cred ca cheia spre fericire se afla in gasirea unui partener de cuplu potrivit, cand acea cheie se afla, de fapt, in iubirea de sine si in armonia interioara.

FacebookGoogle+Twitter

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *